Pulpitele dentare
Cauza apariţiei pulpitelor o constituie, în majoritatea cazurilor, agenţii biologici (microbii şi toxinele lor), care pătrund în pulpă în urma cariei dentare prin smalţ şi dentină; la fel pulpitele pot fi rezultatul unor traumatisme mecanice, fizice sau chimice, cum ar fi agenţii termici în urma procedurilor dentare repetate sau materiale anumite şi medicamente stomatologice.
Inflamaţia asociată cu o infecţie bacteriană, ca şi în cazul dentinei ramolite adânci, camera pulpară nu mai este izolată de mediul cavităţii bucale.
Atunci când pulpa dentară se inflamează, presiunea începe să crească în cavitatea pulpară, provocând presiune asupra nervului din dinte şi asupra ţesuturilor înconjurătoare. Presiunea cauzată de inflamaţie poate provoca durere de la una uşoară până la una foarte intensă, în dependenţă de gradul ei de gravitate. Adesea, pulpita poate crea o presiune pe nervul dintelui într-atât de mare, încât poate fi destul de problematic de găsit dintele traumat, confunzându-l cu dinţii vecini. Din cauza inflamaţiei în dinte este destul de dificilă reducerea inflamaţiei în cavitatea pulpară. Spre deosebire de alte părţi ale corpului, unde presiunea poate disipa prin ţesuturile moi ce le înconjoară şi la care poate ajunge limfa, cavitatea pulpară este foarte diferită. Dentina ce înconjoară pulpa este rezistentă pentru presiunea inflamaţiei, astfel presiunea are puţine şanse de disipare înainte de apariţia necrozei pulpare. Cavitatea pulpară oferă organismului în mod inerent o provocare de reacţie a sistemului imunitar, ceea ce face puţin probabilă eliminarea infecţiei bacteriene. Durerea va fi stopată atunci când pulpa dentară va fi necrotizată, cu toate acestea, infecţia poate fi răspândită prin spaţiul periodontal (la rădăcina dintelui).
Tratamentul endodontic reprezintă o parte din tratamentul pulpei dentare care rezultă în eliminarea infecţiei şi protecţia dintelui decontaminat de la viitoarea invazie microbiană. Deşi acest set de proceduri se referă la canalul radicular, acest termen nu este precis; canalele radiculare şi camerele pulpare sunt cavităţile anatomice într-un dinte care sunt locuite în mod natural de ţesutul nervos, vasele sangvine şi o serie de alte entităţi celulare, în timp ce tratamentul endodontic include eliminarea completă a acestor structuri, curăţarea ulterioară, predarea formei şi decontaminarea acestor cavităţi utilizând pile mici, soluţiilor irigante şi obiturarea, sau plombarea, canalelor radiculare decontaminate cu o umplutură inertă, cum ar fi gutta percha şi cimentul pe bază de eugenol.
