Curăţarea dinţilor
Curăţarea dinţilor reprezintă eliminarea plăcii dentare şi a tartrului de pe dinţi pentru a preveni apariţia cariilor, gingivitei şi a bolilor gingiilor.
Înainte ca istoria să fi început de a fi scrisă, se foloseau o varietate de măsuri ce ţin de igiena orală. Acest lucru a fost verificat prin săpături diverse făcute prin toată lumea, în care au fost recuperate beţişoare de mestecat, crengi de copaci, pene de păsări, oase de animale şi acele porcului spinos. Mulţi oameni au utilizat diferite forme de instrumente pentru curăţarea dinţilor. Individul mesteca un capăt de creangă al copacului Nim, până când aceasta era asemănătoare unei periuţe de dinţi, apoi folosind-o pentru a peria dinţii. În lumea musulmană, miswak, sau siwak, confecţionat dintr-o crenguţă sau din rădăcină cu proprietăţi antiseptice a fost utilizat pe larg încă din Epoca Islamică de Aur. Ronţăirea biocarbonatului de sodiu sau a cretei de asemenea era ceva obişnuit.
În general, stomatologii recomandă ca dinţii să fie curăţaţi în mod profesionist cel puţin de două ori pe an. Curăţarea profesionistă include scalarea, lustruirea şi, dacă tartrul e prea mare, se face debridarea dintelui. Acestea, de obicei, sunt urmate de un tratament de fluorură pentru copii şi adulţi.
Între curăţirile profesioniste la igienist dentar, o bună igienă orală este esenţială pentru prevenirea formării tartrului care provoacă probleme menţionate mai sus. Aceasta se face prin periajul atent şi frecvent al dinţilor şi prin folosirea aţei dentare pentru a preveni acumularea plăcilor pe dinţi.
Periajul interdentar
Parodontologii, în zilele de azi, preferă utilizarea periilor dentare decât cea a aţei dentare. În afară de aceea că peria e mai delicată pentru gingii, ea, de asemenea, are riscul mai mic de a dăuna ţesutul dentar. Există diferite mărimi de perii care sunt recomandate în funcţie de dimensiunea spaţiului interdentar. Este de dorit curăţarea între dinţi înainte de periaj, pentru a permite accesul amestecului de fluorură şi salivă pentru a remineraliza ceea ce a fost demineralizat, ceea ce deseori rezultă din produsele alimentare lăsate pe dinţi după fiecare masă sau gustare.