Radiovideografia
Radiografia este considerată a fi esenţială în diagnosticul cariilor dentare, deşi eficacitatea sa diagnostică depinde de calitatea bună a imaginii. Radiografiile au limite şi ele nu sunt apte să dezvăluie primele etape a cariilor dentare, cu atât mai mult să subestimeze gradul de demineralizare, ceea ce este un moment important în elaborarea planului de tratament.
Radiografiile au limitări suplimentare, cu riscul de diagnosticuri false pozitive şi false negative cu diminuarea mărimii leziunii. Variaţiile inter-observatoare în interpretarea ale uneia şi aceleiaşi imagini reprezintă, de asemenea, o limitare; prin urmare, o formare profesională adecvată şi măsuri de calibrare sunt necesare atunci când se efectuează studierile experimentale sau epidemiologice implicând un număr de observatori.
O altă dificultate majoră apare la încercarea de a diagnostica cariile ocluzale — deşi, pe de altă parte, diagnosticarea precoce a cariilor superficiale proximale este relativ de simplă. Caracteristicile morfologice şi structurale ale suprafeţei ocluzale face detectarea leziunii carioase incipiente mai dificilă — din care doar o treime sunt diagnosticate corect în practică. Chiar şi leziunile cu progres minim dentinal sunt identificate doar în două treimi din cazuri. Radiologia digitală care implică tehnici de prelucrare a imaginii a început cu introducerea RadioVideoGrafiei (RVG) — Radiologia Trophy.
