Diagnosticul primar
Diagnosticul primar implică verificarea tuturor suprafetelor dentare vizibile folosind o sursă bună de lumină, oglinda dentară şi un instrument pentru explorare/explorator. Radiografiile dentare (RVG) pot scoate în evidenţă cariile dentare înainte ca ele să fie vizibile, în special cariile aflate între dinţi. Cariile dentare mari, de obicei, sunt vizibile ochiului liber, dar leziunile mai mici pot fi identificate mai greu. Verificarea vizuală şi tactilă, împreună cu radiografiile, sunt utilizate frecvent în rândul stomatologilor, în special pentru a diagnostica cariile profunde şi fisurate. Cariile primare, temporare adesea sunt diagnosticate prin abraziunea cu aer pe suprafaţa suspectă, care îndepărtează umezeala şi modificările proprietăţilor optice ale smalţului nemineralizat.
Din momentul din care procesul de cariat este reversibil până la apariţia unei cavităţi, este posibilă oprirea apariţiei cariilor prin folosirea fluorului şi remineralizarea suprafaţei dintelui. Atunci când cavitatea este prezentă, va fi nevoie de o reconstrucţie pentru a înlocui structura dintelui pierdut.
Câteodată, cariile profunde şi fisurate nu pot fi uşor detectate. Bacteriile pot pătrunde prin smalţ, ajungând la dentină, dar apoi suprafaţa exterioară se poate remineraliza, mai ales dacă este prezentă fluorura. Aceste carii, denumite uneori „carii ascunse”, vor fi în continuare vizibile pe radiografiile cu raze X, dar examinarea vizuală a dintelui ar arăta dacă smalţul nu este vătămat sau este puţin perforat.
